Relaţii între tabele

Un sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale se defineşte ca fiind un sistem de gestiune care utilizează organizarea datelor conform modelului relaţional. Conceptul de bază al modelului relaţional este acela de relaţie / tabelă datorită limbajului SQL. Structura relaţională a datelor cuprinde următoarele componente:

  • Domeniul - este ansamblul de valori caracterizat printr-un nume (domeniu de valori). El poate fi precizat explicit – prin enumerarea tuturor valorilor care aparţin domeniului – sau implicit prin precizarea proprietăţilor pe care le au valorile din domeniu.
  • Relaţia (tabela) – este un subansamblu al produsului cartezian al mai multor domenii, caracterizat prin nume şi care conţine tupluri cu semnificaţie (tabelă). Într-o relaţie, tuplurile trebuie să fie distincte – nu se admit duplicate. O reprezentare a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date) în care liniile reprezintă tuplurile, iar coloanele corespund domeniilor. Numărul tuplurilor dintr-o tabelă este cardinalul tabelei, numărul valorilor dintr-un tuplu este gradul tabelei. Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi domeniu, eliminând dependenţa de poziţie, se asociază fiecărei coloane un nume distinct – atribut. În timp ce tuplurile sunt unice, un domeniu poate apărea de mai multe ori în produsul cartezian pe baza căruia este definită tabela.
  • Legătura între două tabele nu se poate face după orice câmpuri, ci numai după acelea care într-o tabelă sunt cheie primară şi în cealaltă reprezintă cheie externă. Cele două câmpuri prin care se stabileşte relaţia trebuie să fie de acelaşi tip.

    Conceptul bazelor de date relaţionale este axat pe metodologia entitate-tabelă (E-T). Entităţile modeleazăobiectele care sunt implicate într-o organizaţie, tabelele modelează legăturile dintre entităţi. În plus, restricţiile de integritate aplicate entităţilor şi relaţiilor formează o parte importantă a specificaţiilor E-T. Entităţile sunt descrise utilizând atribute. Fiecare atribut specifică o particularitate semnificativă a entităţii. Atributelor li se asociază valori care au drept scop identificarea entităţii, realizându-se o înregistrare în tabela respectivă.

    Tipuri de relaţii

  • Relaţia unu-la-unu (1-1) este tipul cel mai simplu de relaţie, prin care unui element din tabela R1 îi corespunde un singur element din tabela R2 şi reciproc. Relaţia 1-1 este mai rar folosită, în general pentru a reduce numărul de atribute dintr-o tabelă.
  • Relaţia unu-la-mai mulţi (1-N) este tipul de relaţie prin care unui element din tabela R1 îi corespund unul sau mai multe elemente din tabela R2, iar unui element din tabela R2 îi corespunde un singur element din tabela R1.
  • Relaţia mai mulţi-la-mai mulţi (M-N) prin care unui element din tabela R1 îi corespunde unul sau mai multe elemente din tabela R2 şi reciproc. Acest tip de relaţie este frecvent întâlnită, dar nu se poate implementa direct în bazele de date relaţionale. Pentru modelare se foloseşte o relaţie suplimentară, de tip 1-N pentru fiecare din tabelele iniţiale.
  • Acasa Inapoi Pagina anterioara